Mechel Câmpia Turzii, un nou caz Nokia în judeţul Cluj?

Scrisoare deschisă autorităţilor guvernamentale responsabile de privatizarea metalurgiei româneşti

În atenţia Preşedintelui Consiliului de Administraţie şi acţionarului majoritar, Dl.Igor Zyuzin

Mechel, un nou caz Nokia în judeţul Cluj? După 9 ani de la privatizarea Combinatului Metalurgic de la Câmpia Turzii, astăzi sub sigla Mechel, acesta se confruntă cu o situaţie gravă, existând chiar riscul închiderii activităţii, după o funcţionare de aproximativ 100 ani, urmând ca cei 1900 de angajaţi să rămână fără un loc de muncă. Acest lucru afectează aproape jumătatate din populaţia municipiului Câmpia Turzii.

"Grupul Mechel este un grup internaţional tip holding, cu activităţi în minerit şi siderurgie, ce reuneşte producători de cărbune, minereu de fier, nichel, oţel, produse laminate şi produse din sârmă. Pe lângă Rusia şi Lituania, interesele financiare ale lui Igor Zyuzin, acţionarul majoritar al grupului Mechel au ajuns şi în România, oligarhul rus bucurându-se de o atitudine preferenţială din partea Guvernului Năstase, potrivit presei centrale. Astfel, în 2002, guvernul românesc a aprobat privatizarea fostului Combinat de Oţeluri Speciale din Târgovişte, în favoarea lui Zyuzin ", potrivit agenţiei Zoot. Ulterior, COS Târgovişte a devenit "Mechel Târgovişte". Un an mai târziu, şi combinatul de prelucrare a sârmei din Câmpia Turzii a intrat în componenţa gigantului "Mechel", devenind mai apoi "Mechel Câmpia Turzii". Gazeta de Cluj a dezvăluit la vremea respectivă că "un rol important în negocierile purtate de ruşi cu reprezentanţii părţii române l-a avut Cozmin Guşă, la acea vreme secretar executiv al PSD".

Concernul "Mechel" a plătit, acum aproape nouă ani, suma de 27 de milioane de euro pentru pachetul majoritar de acţiuni la combinatul siderurgic "Industria Sârmei" din care ar fi urmat să realizeze învestiţii de 20 de milioane de euro. Statul Roman a şters, cu ocazia privatizării, toate datoriile unităţii din Câmpia Turzii, care se ridicau la aproape 70 de milioane de euro.

Prezentată ca un mare succes al guvernului din 2003 în cadru festiv la Casa de Cultură din Municipiul Câmpia Turzii, în prezenţa ambasadorului Rusiei în România, a acţionarilor majoritari ai grupului Mechel şi a multor autoritorităţi centrale şi locale, privatizarea s-a dovedit a fi un mare eşec, atât pentru angajaţi cât şi pentru locuitorii municipiului. În alocuţiunile lor, atât ambasadorul cât şi acţionarii majoritari ai Mechel, s-au întrecut în a prezenta avantajele acestei privatizări, începând cu păstrarea celor 5600 locuri de muncă existente la acel moment, la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, la creşterea salariilor contribuind la creşterea nivelului de trai al angajaţilor, la implicarea în dezvoltarea municipiului Câmpia Turzii. De atunci, an de an, toate aceste promisiuni s-au dovedit a fi doar nişte "baloane de săpun" şi rând pe rând s-au închis: oţelăriile, 3 laminoare, bare trase, 2 trăgătorii,etc, numărul de personal după restructurări repetate a ajuns la 1900, încălcând atât angajamentele luate faţă de A.V.A.S cât şi strategia de restructurare a siderurgiei româneşti convenită cu U.E.. Toate acestea evoluând sub privirile indiferente ale autorităţilor române.

Atât reacţiile sindicatelor, a angajaţilor (care au declanşat o grevă spontană) cât şi a o parte din parlamentarii de Cluj, au rămas fără urmări şi Mechel a continuat politica începută.

"Deputatul Cozmin Guşă, originar din oraşul Câmpia Turzii, a cerut în ianuarie 2006, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) să rezilieze contractul de privatizare pentru Combinatul "Industria Sârmei". Parlamentarul susţine că investitorii ruşi nu au respectat clauzele acestui contract. Concret, reprezentanţii concernului rusesc "Mechel" erau obligaţi să nu facă nici un fel de concedieri timp de cinci ani de la preluarea unităţii şi să crească cifra de afaceri cu 80 la sută. Conducerea "Mechel" a decis, însă, să închidă secţiile de laminare şi oţelăria. Reprezentanţii concernului "Mechel" au explicat oamenilor că închiderea celor două secţii este temporară şi că muncitorii vor fi redistribuiţi în alte unităţi de producţie ale combinatului" potrivit ziarului România Liberă din dată de 26.01.2006.

În prezenţa sindicatelor, la sediul A.V.A.S., reprezentanţii Mechel s-au angajat şi au prezentat planuri aprobate pentru achiziţionarea unei maşini de turnare continuă şi construcţia unui nou laminor. A fost din nou o mare minciună, în cele din urmă închiderea a fost definitivă, apoi s-au închis altele şi altele, până s-a ajuns la situaţia de acum. Au fost tăiate şi trimise ca fier vechi pentru oţelăriile de la Târgovişte şi Oţelu Roşu, cantităţi de zeci de mii de tone, secţii întregi fiind dezmembrate şi transformate în ruine. Cred că acum, după ce au avut 3 explozii de la cumpărarea şi modernizarea de la oţelăria de la Oţelu Roşu (50 milioane euro) şi întreprinderile din România nu au acum ţaglă, realizează importanţa oţelăriei închise de la Câmpia Turzii, modernizată în urmă cu doar 2-3 ani, investiţie de 17 milioane de dolari. Asta în condiţiile în care doresc cu adevărat să păstreze întreprinderile din România, fapt faţă de care avem rezerve serioase. şi dacă tot ne referim la deciziile luate, în mod sigur acestea s-au luat la Moscova, neţinând cont de recomandările şi argumentele specialiştilor din combinat, decizii în marea lor majoritate contestate de experţii în metalurgie consultaţi, au contribuit la aspectul de azi al întreprinderii.

Dacă ne referim la investiţiile făcute şi s-au făcut câteva, nu putem nega realitatea, au fost făcute din banii produşi aici la Câmpia Turzii, din credite şi din vânzările uriaşe de fier vechi rezultat atât în urma tăierilor din dezmembrări, chiar şi a utilajelor funcţionale, casate şi trimise la fier vechi.

Privind în urmă la ceea ce a fost "Industria Sârmei", un combinat integrat, între primele mari producătoare de oţel din România şi ce este acum, o mică întreprindere, având în componenţă doar un laminor şi câteva trăgătorii, putem concluziona cât de reuşită şi de transparentă a fost privatizarea combinatului din Câmpia Turzii. Realitatea din prezent ne arătă că în primele 10 luni din 2011 s-au înregistrat producţii record, productivitate mărită şi vânzări fără precedent. Se pare că acest lucru a încurcat strategia grupului şi în luna noiembrie a început declinul, ca în final să fie estimată o pierdere de 90 milioane de lei (RON) pentru anul 2011. Dacă ne poziţionăm în anul 2012, o să găsim o situaţie fără precedent, se lucrează sporadic, cu un plan de producţie cârpit şi fără perspective.

Cum peste tot în grup situaţia este confuză, sindicatele din grup au solicitat o întâlnire cu conducerea Mechel-România. Principala întrebare se referă la prezentarea strategiei Grupului Mechel în ceea ce priveşte situaţia actuală şi de perspectivă a activităţii în societăţile din România, cu specificarea clară pe fiecare societate în parte a eventualelor măsuri de restructurare avute în vedere.

Reprezentanţii sindicatelor din grupul Mechel-România subliniază că ei contestă rezultatele financiare anunţate pentru anul 2011 şi afirmă că acestea sunt viciate atât de preţul fixat la materiile prime furnizate de grup cât şi de vânzarea producţiei prin intermediul Mechel-Service, care are acelaşi acţionariat. De asemenea se reaminteşte faptul că întreprinderile din grup vizate de monitorizarea comisiei europene pentru ajutoarele de stat primite înainte de privatizare, au îndeplinit criteriile de viabilitate ca întreprinderi independente, nu în cadrul grupului Mechel. În consecinţă sunt capabile să supravieţuiască din propriile resurse fără intervenţia grupului. De aici şi solicitarea sindicatelor de autonomie financiară pentru întreprinderi, la achiziţionarea materiilor prime necesare producţiei şi la vânzarea produselor finite. Sistemul centralizat de coordonare şi decizie, instituit la sfârşitul anului 2008, când a fost înfiinţat M.E.E.M.D.(divizia Mechel–România) constituie o frână (de altfel costisitoare) în activitatea acestor întreprinderi, nu un ajutor.

DE CE SOLICITĂM NOI TOATE ACESTEA?

O facem pentru că să atragem atenţia acţionarului majoritar că nu se iau măsurile cele mai potrivite pentru bună funcţionare a întreprinderii, inclusiv din punct de vedere economico-financiar, de care depinde păstrarea locurilor noastre de muncă, să atragem atenţia autorităţilor centrale şi locale că în această perioadă de criză ar trebui acordate facilităţi şi pentru păstrarea locurilor de muncă, nu numai pentru crearea altor noi.

La încheierea întâlnirii, preşedinţii sindicatelor prezente, precizează că nu au primit răspunsuri concrete la întrebările care au fost enunţate încă din data de 29.02.2012 şi vor solicita răspunsurile la nivel superior diviziei Mechel-România. Drept urmare sindicatele au înaintat o adresă către Preşedintele Consiliului de Administraţie şi acţionarul majoritar al grupului Mechel, Igor Zyuzin, pentru clarificarea acestor aspecte în cadrul vizitei pe care acesta o va face în curând în România. Această adresă a fost înmânată d-nei Olga Ciumakova, şefa reprezentanţei Mechel Internaţional Holding în România.

Preşedintele Sindicatului “Industria Sârmei” Câmpia Turzii, Ioan PASCU