Fostul şef al FPS, Radu Sârbu a declarat la Realitatea TV Cluj că șeful Mechel "nu este chiar un copil nevinovat. Este un fost ofiţer GRU. Unii de la Câmpia Turzii spun că a fost cel care a condus operaţiunile GRU din decembrie 89 în România de la Turnu Severin".

Mai mult, Sârbu spune că acesta a venit în România pentru a putea vinde produse în Uniunea Europeană. Fostul membru al cabinetelor CDR susţine că afirmaţiile sale sunt verificabile şi nu crede că cineva le va infirma.

Grupul Mechel este un grup internaţional tip holding, cu activitati în minerit şi siderurgie, ce reuneşte producători de cărbune, minereu de fier, nichel, oţel, produse laminate şi produse din sârma. Grupul este patronat de miliardarul rus Igor Zyuzin. Interesele oligarhului rus pe meleagurile românesti sunt reprezentate de Boris Golovin, un fost ofiter Spetsnaz (trupele speciale din cadrul GRU, Serviciu de Informatii Externe al Armatei ruse).

Potrivit wikipedia, GRU este Glavnoe Razvedîvatel'noe Upravlenie ('ГРУ, termenul din rusă pentru "Directoratul principal de spionaj"), organizație de spionaj militar sovietică și (după 1991) rusă, în existență din 1918.

Producătorul rus de oţel Mechel va închide în luna octombrie combinatul Ductil Steel Oţelu Roşu pe termen nedefinit, acesta fiind activul cu cel mai mari şanse să fie scos la vânzare, a declarat o sursă de la Mechel România pentru portalul Platts, parte a grupului McGraw-Hill. În urmă cu o lună, Mechel a anunţat că închide combinatul de la Câmpia Turzii, unde din peste 1.000 de angajaţi ar urma să rămână mai puţin de 300, într-o secţie externă a Ductil Buzău.

Boris Golovin a fost colonel în trupele Spetnatz – GRU – serviciul de spionaj al armatei ruse. Reprezintă în România interesele lui Oleg Deripaska şi Igor Zyuzin, doi oligarhi ruşi, parteneri ai evazionistului mondial Marc Rich.

Marc Rich (n. 18 decembrie, 1934) este un om de afaceri care se ocupă cu comerțul de materie primă la nivel mondial. Este cel mai bine cunoscut pentru înființarea companiei Glencore. A fost condamnat în Statele Unite ale Americii de comerț ilegal cu Iranul la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 și pentru evaziune fiscală. La momentul condamnării sale se afla în Elveția și de atunci nu s-a mai întors în SUA. Ulterior, a primit un pardon prezidențial de la președintele SUA, Bill Clinton, la data de 20 ianuarie 2001.