Cine munceşte, o casă primeşte
- Written by
- Be the first to comment!
- font size decrease font size increase font size
- Published in Stiri Campia Turzii
- Read 3940 times
Pentru locuitorii comunităţii ICAR a venit „Moşul" mai repede cu şase luni, astfel încât, de Crăciun, aceştia au putut celebra Sărbătoarea Naşterii Domnului, în condiţii decente. Nu este însă vorba despre „Moşul", care îşi face apariţia an de an în casele creştinilor în pragul celei mai mari sărbători de iarnă, ci despre Gerhard Spitzer, căreia oamenii de acolo îi spun cu mult drag în acest fel. De ce cu drag? Deoarece coordonatorul Asociaţiei Voluntare "Castel Banffy" se ocupă, împreună cu Alexandru Lacatos, de un proiect ambițios care le va schimba viața celor de acolo. Cei doi sunt ajutați de volntari, precum şi de organizaţii nonguvernamentale din Austria să îi scoată din mizerie şi să le arate că există şi o altfel de viaţă, dincolo de condiţiile infecte în care aceştia au trăit până de curând.
Gerhard Spitzer este instalator de profesie, dar încă de la 14 ani a simţit că trebuie să se implice pentru a-i ajuta pe cei din jur. Astfel, în vacanţele de vară, aceasta mergea împreună cu organizaţiile de voluntari din care făcea parte prin Europa, pentru a oferi un sprijin celor defavorizaţi. A urmat apoi studiile în acest sens pentru a învăţa cât mai multe despre cum poate să îi ajute pe cei de lumea a treia şi prin ce manieră îi poate cunoaşte pentru a le înţelege nevoile. A lucrat în Nicaragua câţiva ani.
Este de părere că nu există mare diferenţă între populaţia săracă din India şi cea de la ICAR, dar crede că situaţia de aici este mai gravă din cauza temperaturilor scăzute cu care se confruntă aceşti oameni în sezonul rece. A venit în România pentru prima dată pentru că nu avea cine să se ocupe de transportul unor ajutoare. „Până atunci nici nu am auzit de România, nu ştiam unde este. Ştiam de Ceauşescu, dar atât. Am venit, am văzut cum este şi am rămas. De atunci am renovat case de copii, spitale. Am spus că de ce să merg atât de departe dacă şi aici, mult mai aproape de Austria sunt oameni care trebuie ajutaţi?" a declarat bărbatul care din 1990 locuieşte în România. La cei de aici admiră sinceritatea şi faptul că oamenii recunosc când fac ceva greşit. „Noi îi considerăm pe români vecinii noştri. Dacă nouă ne merge în momentul de faţă mai bine de ce să nu îi ajutăm? Poate peste 20 de ani se întoarce roata şi avem noi nevoie de ajutor."
În comunitatea ICAR, Gerhard Spitzer, sau „Moşul", doreşte să facă ordine şi să îi implice pe cei de acolo în activităţile pe care le desfăşoară cu voluntarii, pentru binele lor. Astfel, acesta a achiziţionat terenul de la ICAR, pentru care a plătit 25.000 de euro. O parte din bani au provenit din Austria, iar o parte i-a plătit acesta, din propriul buzunar. De asemenea, au fost cumpărate materiale de construcţie, pentru ca reamenajrea locuinţelor să poată să înceapă.
Domnul Gherhard şi voluntarii săi au conceput un program prin care să îi ambiţioneze pe cei care locuiesc acolo să muncească, să îşi trimită copiii la şcoală sau la grădiniţă sau cu alte cuvinte, să participe la programul în cadrul căruia fiecare activitate este recompensată cu puncte. Punctele se transformă în bani, iar banii, în locuinţe. În cadrul programului demarat în zonă, cei care vor acumula cât mai multe puncte, vor primi o casă de lemn, cu tot ceea ce este necesar unui trai decent. Iniţiatorii proiectului au căutat pentru acest demers comunităţile care nu îndeplinesc condiţiile statului pentru a primi o locuinţă socială.
„Nimeni nu vine după o casă gata! Trebuie să muncească pentru aceasta, să demonstreze că merită! Eu sunt foarte dur, trebuie să îmi respecte cerinţele, dacă nu, îi dau afară!", a declarat austriacul. „Până să vină domnul Gherhard aici cu caravana, nu am crezut niciodată că ne va ajuta, că ne va face case. Toţi veneau aici pentru voturi, în campaniile electorale, dar nu a făcut nimeni nimic!" a declarat doamna a cărei familie a obţinut prima casă. „Am primit casa după punctaj. Soţul şi copilul au lucrat o grămadă. Noi am avut cel mai mare punctaj. Oamenii nu prea cred, că nu se pot construi toate casele în acelaşi timp. Domnul Gherhard ne-a promis că după ce vom acumula suficiente puncte, vom deveni proprietari", a explicat femeia. „Chinezu, aşa îi spunem noi aici, a obţinut prima casă. Ei au strâns cele mai multe puncte, 1500. Când vor obţine 10.000 de puncte, peste doi, trei ani, vor deveni proprietari, iar ei vor avea primii buletin pe această zonă", a explicat „Moşul".
Până în acest moment a fost ridicată prima casă, construită în întregime din lemn şi care este aproape finalizată – mai trebuie aranjată doar baia. O condiţie esenţială pentru ca oamenii să îşi păstreze locuinţele e întreţinerea curăţeniei, cerinţă ce este respectată cu stricteţe de locuitorii comunităţii ICAR. „Am o relaţie deschisă cu oamenii, eu le spun ce vreau de la ei şi ei îmi spun ce nevoi au sau ce nu le convine. Nu toţi mă plac pentru că eu sunt foarte strict şi dur când vreau ca ceva să se respecte. Am şi luat bătaie pentru că am dat un bărbat afară, un bărbat care făcea cămătorie. Avea interdicţie şi totuşi a venit înapoi. Eu am spus că mie nu-mi trebuie aici şmecheri şi hoţi. N-au decât să facă prostii în altă parte. Un altul s-a îmbătat de mai multe ori, a făcut scandal, a înjurat. L-am dat afară o lună. Dacă repetă aceeaşi greşeală va sta două luni afară. După aceea, la următoarea abatere, afară definitiv. Nu mă interesează unde doarme, nu mi-e milă, pot să plângă cât vor. Ai avut o şansă, nu ai ştiut să profiţi de ea, poate sunt alţii care merită"este de părere austriacul.
Prima casă a fost realizată şi pentru a face propagandă, pentru cei din străinătate să vadă şi să înţeleagă în ce constă acest proiect. Domnul Gherhard a primit promisiuni din partea unor prieteni din Austria, care doresc să contribuie cu o sumă consistentă de bani, dar deocamdată nu e nimic sigur. Primăria Câmpia Turzii susţine acest demers. „Domnul primar nu m-a minţit niciodată. Când s-a putut, s-a putut, când nu, nu". Iniţiatorul acestuia este însă dezamăgit de atitudinea partidelor politice, cărora le-a trimis detalii despre proiect şi care au promis că îl ajută, dar nu au făcut nimic în acest sens. „Particularii m-au ajuat, fiecare cu ce au putut, cu transportul când a fost nevoie sau cu materiale. Orice ajutor cât de mic e bine venit."
Pe viitor se doreşte construirea unor noi locuinţe din lemn, care să respecte sistemul de punctaje stabilit iniţial. În comunitatea ICAR există 96 de suflete, care momentan trăiesc în locuinţele sociale, aranjate, cum s-a putut mai bine, pentru ca fiecare familie să se bucure de condiţii decente de trai. Există două tipuri de case ce vor fi construite. Acestea diferă ca dimensiune în funcţie de numărul de membri din cadrul unei familii. De asemenea, se doreşte construirea unei case pentru voluntarii care vin să lucreze aici, împreună cu oamenii din zonă.
Cât despre numele pe care îl va purta acest nou cartier al Câmpiei Turzii, Gerhard Spitzer încă nu s-a decis, dar strada va păstra numele actual în animtirea Institutului de Cercetări Agronomice al României.