A modelat sportivi, a creat învingători, dar mai mult decât atât, a format din micii patinatori, gimnaşti, handbalişti, fotbalişti, oameni cu principii, oameni care se ghidează şi în viaţa de zi cu zi după lecţiile învăţate în sala de sport. A rămas fără sală, dar niciodată fără sportivi. A antrenat chiar şi în sala de consiliu, din lipsă de spaţiu destinat practicării gimnasticii, dar eforturile i-au fost răsplătite. Din dorinţa de a face performanţă, din dragostea pentru competiţie şi datorită rezultatelor obţinute, în anul 1981, Campionatul Naţional de Gimnastică Sportivă al României, la şcolile generale s-a disputat la Câmpia Turzii. A fost o mare realizare pentru cel care, în urma evenimentului a fost numit de Federaţia Română de Gimnastică director al cantonamentelor sportive ale loturilor naţionale. Ajuns în prag de pensionare, domnul Ilie Dragotă, căci despre el este vorba îşi va încheia socotelile cu sistemul de învăţământ, dar niciodată cu spotul. Cele 92 titluri obţinute până acum îi dau puterea de a merge mai departe, de a forma noi caractere...

R: Domnule profesor, vă rog să ne relataţi câteva aspecte din cariera dumneavoastră. În primul rând, cum aţi ajuns la Câmpia Turzii?

Ilie Dragotă: Nu am ajuns în Câmpia Turzii, eu sunt din Câmpia Turzii. M-am născut în 1948 în oraşul Câmpia Turzii, dintr-o mamă sâncrăiancă şi un tată viişorean. Tata a fost director general în Ministerul Chimiei şi a trebuit să ne mutăm pe când eu aveam şase luni la Bucureşti. Primii ani de şcoală i-am făcut la Bucureşti, după care ne-am întors acasă. Tata a fost numit director la Uzinele Chimice Turda, după care a fost primar în Turda, iar noi ne-am întors la casa pe care o avem pe Nicolae Bălcescu din Câmpia Turzii. Am continuat cursurile şcolii primare în clasa a IV-a unde mi-am găsit doi prieteni de viaţă. Unul dintre ei este la Braşov deocamdată, sper să revină acasă pentru că s-a pensionat, Tavi Mihalache, doctor în ştiinţe de medicină veterinară, celălalt doctor în franceză Enea Cipeanu. Cu aceşti minunaţi prieteni „am dus-o" până am termininat liceul „Pavel Dan", liceu pe care l-am absolvit în 1965.

Vreau să vă spun că la liceu l-am avut ca mentor pe marele profesor Aristotel Moga, care le-a îndrumat paşii spre profesia de iniţiator, educator şi şlefuitor de talente sportive la peste 30 de profesori de sport care actualmente activează în instituţile şcolare din România. Pe această cale vreau să-i mulţumesc acolo unde este că îl stimez şi îl voi respecta toată viaţa mea. Am intrat la facultate la Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti, pe care l-am absolvit în 1970. Institutul de Educaţie Fizică şi Sport era numai în Bucureşt. Restul erau institute pedagogice. După câţiva ani, s-au mai deschis şi în alte părţi Institute de Educaţie Fizică şi Sport: la Cluj, Oradea, pentru a rezolva anumite probleme personale De exemplu, Institutul de Educaţie Fizică şi Sport din Piteşti s-a făcut pentru marele fotbalist Dobrin.

R: Cum aţi ajuns să predaţi la Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Viteazul''din municipiul Câmpia Turzii?

I. D: Iniţial, am fost repartizat la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Avram Iancu'' din Câmpia Turzii, fosta nr. 2. La un moment dat, Şcoala nr.1 din centru s-a demolat şi a trebuit construită o nouă clădire. Astfel, s-a construit actuala clădire a şcolii nr. 1 sau ,,Mihai Viteazul'', cum a fost numită, iar o parte dintre elevii au plecat împreună cu profesorii. Eu fiind cel mai tânăr profesor din şcoală, normal că a trebuit să plec şi de atunci, din anul 1973 sunt titular la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Mihai Viteazul''. Iubesc şcoala unde activez de atâţa ani.

R: Care sunt cele mai impotante performanţe, pe care le-aţi obţinut alături de elevii dumneavoastră, pe parcursul anilor?

I.D: Prima mea specializare a constat în sporturile de iarnă, în patinaj. Atfel, am început să exersez cu unii copii patinajul pe role. În momentul în care s-a disputat la Cluj Campionatul Naţional de Role Viteză, eu aveam, încă de atunci, relaţii stânse cu Federaţia Română de Patinaj. Am participat cu un grup de copii pe care îi pregătisem şi am ,,scos'' un campion naţional şi o vicecampionă naţională, respectiv Silviu Bolog şi Sanda Părduţiu. După aceea m-am axat pe jocuri sportive, având rezultate foarte bune. Am câştigat Campionatul Judeţean de Fotbal cu o echipă formată din viitorii componenţi ai „Industriei Sârmei". Îi amintesc aici pe Mureşan, Vasile Olteanu, dar sunt şi alţii care merită menţionaţi.

După aceea, m-am apucat de sportul pe care l-am iubit întotdeauna, handbalul. Am lucrat mai mult cu fetele, pentru că un profesor mai cu experienţă decât mine luase deja echipa de băieţi, şi atunci, fiind tânăr nu puteam să am pretenţii. Am avut rezultate foarte bune. O dată ce ne ,,băteam'' cu echipe de liceu, venea Clubul Spotiv Şcolar „Viitorul Cluj" să se ,,bată'' cu noi. Era o perioadă foarte frumoasă.

În anul 1975 am făcut la tenis de masă, am obţinut rezultate bune, un loc 6 şi un loc 9 la individual, la fete în cadrul Campionatelor Naţionale de la Craiova. Prin anul 1975 am primit indicaţia că ar fi bine să mă apuc de gimnastică. Gimnastica era la modă, se purta peste tot, iar la gimnastica masculină nu prea se scoteau rezultate. În 1975 am fost îndrumat de un mare inspector şcolar, domnul Puiu Păscălău, să mă apuc de gimnastică, cu toate că că nu aveam nicio sală.

Am făcut antrenamente de gimnastică în toate locurile posibile din Câmpia Turzii: Clubul Copiilor, Casa de Cultură, în sala unde acum se desfăşoară şedinţele de consiliu, pe scena de la teatru de vară. La şcoala „Mihai Viteazul" nu exista posibiitatea realizării antrenamentelor pe vremea aceea.

În anul 1976 a fost prima prezenţă a noastră la Campionatele Judeţene. Am considerat că aveam echipe, atât de fete, cât şi de băieţi foarte bune. Se pare că arbitri nu au considerat acelaşi lucru. Astfel, am obţinut locul II, la ambele echipe. Chiar dacă am ieşit pe locul II, inspectorul de pe vremea aceea domnul Mişu Pivaru, a fost atât de impresionat de echipele mele încât luni m-a chemat la Inspectorat şi mi-a oferit un premiu de 83.000 de lei, în materiale sportive, pe care să le ridic de la magazia Inspectoratului. Reamintesc că pe vremea aceea o maşină Dacia costa 70.000 lei. În anul următor am învins echipele din Cluj la băieţi la o diferenţă de peste o sută de puncte. La gimnastică am pierdut un titlu naţional la trei zecimi, deci o sută de puncte e enorm. Ne-am calificat pe zonă, ne-am calificat la naţionale. Când ne-am prezentat pentru prima dată la Campionatul Naţional de gimnastică sportivă a şcolilor generale, am obţinut locul VI, din 42 de echipe care concurau. Am câştigat la toate aparatele, atât cu echipele de băieţi, cât şi cu cele de fete, am câştigat titluri judeţene la gimnastică, precum şi la alte sporturi. Dacă ar fi să le adun, sunt... 92de titluri obţinute în aceşti ani.

În 1978, 1979, 1980 am câştigat toate titlurile zonale, judeţene şi am ajuns la finalele pe ţară. Doar Şcoala Sportivă 2, „Dinamo" m-a învins. Am venit acasă cu locul II pe ţară, cu medalii de argint - vicecampioni naţionali. Datorită rezultatelor obţinute, în anul 1981, Campionatele Naţionale de Gimnastică Sportivă ale României, la şcolile generale s-au disputat în Câmpia Turzii. Au fost prezente 42 de echipe de fete şi 36 de băieţi. Manifestările sportive au avut loc la Sala Sporturilor. Organizarea a fost ireproşabilă - am avut sprijinul domnului Ioan Stanatiev, director general la „Industria Sârmei" Câmpia Turzii. În acel an am obţinut locul III. Doamna ministru Login, preşedinta Federaţiei Române de Gimnastică a declarat că am fost o gazdă bună, fapt pentru care am fost numit director al cantonamentelor sportive ale loturilor naţionale de gimnastică ale României.

R:Care au fost cele mai plăcute amintiri pe care le-aţi avut ca dascăl pe parcusul acestor ani?

I. D: De câţiva ani am avut şi am un proiect pe care îl promovez la UNESCO, eu l-am numit „Tonifiere, Slăbire, Sănătate" (T.S.S), cu efort fizic diminuat în care mulţi tineri, dar mai ales tinere supraponderale au venit la sală. Proiectul s-a demarat datorită insistentelor neobosite a doamnei Daniela Cuc, care a vrut neapărat să vadă dacă acest proiect se poate promova mai departe.

A venit cu un grup de medici din Cluj, care au monitorizat un grup de 15 copii şi tineri din Câmpia Turzii. Au lucrat timp de trei luni cu mine. Rezultatele au fost uluitoare, fără regim alimentar. În acele trei luni, copiii au slăbit minimum 11 kg, iar recordul a fost o fetiţă din clasa a VIII-a, care a slăbit 18 kg. Fără niciun regim alimentar, doar prin programul pe care îl făceam la sală. Mulţumirea mea cea mai mare a fost când această fetiţă ajungând în clasa a IX-a, a venit după prima zi de şcoală cu lacrimi în ochii la mine, spunându-mi ,,Domn profesor ştiţi ce mi-au spus colegii de clasă? Eşti atât de frumoasă!'' Acesta a fost un moment care m-a emoţionat.

R: Pe parcursul acestor ani v-aţi gândit să vă publicaţi experienţele profesionale?

I. D: Sunt de cel puţin de 15 ani la departamentul preuniversitar, în colectivul de redacţie al revistei ,,Palestrica Mileniului III", care este cea mai academică revistă din ţara noastră. Revista este scoasă de Institutul de Medicină din Cluj, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar şi Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, Cluj. Este o revistă bilingvă, scrisă şi în limba engleză, această revistă putând să fie citită pe toate meridianele lumii.

R:Ce puteţi spune despre CSM Câmpia Turzii?

I.D: De trei ani s-a creat CSM Câmpia Turzii, la iniţiativa domnului primar Ioan Vasinca, căruia îi mulţumesc din nou pentru înţelegerea vis a vis de mişcarea sportivă din Câmpia Turzii. Acest club a avut iniţial mai multe secţii, încercăm să atragem cât mai mulţi copii şi tineri spre miscarea sportivă. Rezultate sunt la mai multe discipline. Avem campioni naţionali la box, la popice, echipă de divizia B la volei, avem reprezentative la handbal fete şi băieţi.

R: Domnule profesor, vă ,,calcă'' cineva pe urme în această ramură sportivă?

I. D: Da, sunt tineri care vor să facă treabă bună. Consider că cel mai reprezentativ element al tinerei generaţii, care este făcut pentru această meserie, care este trup şi suflet în ceea ce o priveşte, este domnul Liviu Popa, actualmente profesor la Colegiul Tehnic ,,Victor Ungureanu'' din Câmpia Turzii şi secretar al CSM Câmpia Turzii. Este un profesor deosebit, un profesor cu care pot să zic că mă mândresc, care este alături de mine. Pe lângă el mai sunt profesori foarte buni ca domnul Gabriel Mocean, profesor la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Viişoara'', deşi el este din Câmpia Turzii, domnul Sebastian Popa, un profesor excepţional din Frata.

R: Dacă ar fi să alegeţi altă disciplină, ce aţi alege?

I.D: Numai educaţie fizică. Mi-a adus satisfacţii de toate genurile, toată viaţa mea a fost o competiţie. De atâtea ori am zis ,,Gata, am terminat, nu mă mai interesează!'' . Când am pierdut titlul naţional la gimnastică, la Sala „Floreasca" cu Şcoala Sportivă 2 „Dinamo", stăteam pe scările sălii singur şi ziceam ,,Gata ajunge, am făcut tot ce am putut!" Dar când i-am văzut în spatele meu pe copii supăraţi le-am zis ,,Ce-i cu voi? Gata am pierdut, la anul venim şi îi batem! Acum mergem în cantonament la mare, ne distrăm puţin". Dictonul după care mă conduc eu este: ,,Viaţa dacă ar fi numai cu bucurii ar fi monotonă şi nu ai avea nicio satisfacţie''.

R: Care sunt planurile de viitor, având în vedere că sunteţi în prag de pensionare?

I.D: Nu mă consider deloc, eu voi continua, voi întrerupe relaţia cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, doar atât. În rest eu voi rămâne activ în mişcarea sportivă, sunt antrenor de handbal, sunt metodistul CSM Câmpia Turzii, voi fi mai activ ca şi până acum. Voi avea timp să mă ocup strict de sport.

R: Sunteţi director adjunct la Şcoala cu clasele I-VIII ,,Mihai Viteazul'' din Câmpia Turzii. Cum vă simţiţi în această postură?

I.D: Sunt director adjunct de trei ani, din 2009. Nu mi-am dorit niciodată asta. Am fost numit. În fiecare an a venit o reconfirmare a funcţiei mele. Cu toae acestea, cred că mi-am făcut datoria ca director adjunct, am încercat să ajut şcoala. Mi-a plăcut când am fost director, dar director de cantonamente la loturile naţionale ale României.

Cum este văzut de colegi

Domnul învăţător Aurel Căluşer: "Domnul director adjunct, profesor Ilie Dragotă este colegul cu cea mai îndelungată activitate în Şcoala "Mihai Viteazul". Şi-a legat numele şi munca de colectivul de dascăli şi de elevi, contribuind din plin la bunul renume al acestei instituţii de învăţământ pe parcursul a patru decenii. În calitate de coleg, caută permanent să formeze în cadrul colectivului o atmosferă caldă, prietenească, de colaborare şi bună înţelegere. Este permanent un sprijin pentru tinerele cadre didactice sau pentru cei nou veniţi în şcoală, cărora le facilitează încadrarea în colectiv. Se preocupă de buna funcţionare a procesului de învăţământ şi de procurarea materialelor necesare atât pentru lecţiile de educaţie fizică şi antrenamente cât şi pentru celelalte discipline".

Domnul învăţător Mircea Ciociu: "Îi place foarte mult să lucreze cu copiii atât în cadrul lecţiilor cât şi în cadrul antrenamentelor la diferite discipline sportive: gimnastică, fotbal, handbal, gimnastica artistică etc. Munca desfăşurată cu profesionalism şi dăruire i-a adus multe satisfacţii prin locurile fruntaşe obţinute în cadrul numeroaselor competiţii judeţene, interjudeţene şi naţionale. Dar cea mai mare satisfacţie o are, cu siguranţă, prin recunoştinţa sutelor de copii, mulţi dintre ei, astăzi oameni cu răspundere în societate, cărora, pe lângă tainele sportului, le-a format caractere puternice de oameni hotărâţi, perseverenţi şi luptători. Să nu uităm ca mulţi dintre foştii săi elevi au devenit sportivi de performanţă, antrenori sau profesori de sport care îi calcă pe urme cu aceeaşi dăruire. Se mândreşte cu ei, ţine legătura permanent şi îi sfătuieşte în continuare. Pe lângă munca pe care o desfăşoară în şcoală în calitate de profesor şi de director adjunct, domnul Ilie Dragotă este preocupat de pregătirea didactică şi de specialitate a tinerilor profesori de sport din zona Turda – Câmpia Turzii în calitate de profesor metodist. Alături de alţi antrenori inimoşi, eforturile sale încep să dea rezultate, tinerii fiind din nou atraşi de sport, iar echipele reprezentative obţinând rezultate tot mai bune".

În calitate de mentor

Domnul profesor Liviu Popa: „Despre domnul Dragotă sunt multe lucruri frumoase de spus. Îl cunosc de 18-20 de ani. Ca profesor şi antrenor, este un adevărat profesionist, iar în sprijinul afirmaţiilor mele stau nenumăratele rezultate de locul I, II şi III pe care le-a obţinut la nivel judeţean, zonal şi naţional. Pe parcursul timpului a pregătit multe generaţii de elevi şi sportivi, aducându-şi aportul la formarea acestora atât profesional, cât şi individual. Atât eu, cât şi colegii mei mai tineri am avut şi avem multe de învăţat de la dânsul iar acest lucru nu poate decât să ne bucure. Eu personal, nu pot decât să îi mulţumesc pentru toate sfaturile şi indicaţiile pe care mi le-a oferit şi care s-au dovedit de ajutor în pregătirea elevilor şi a sportivilor. Referindu-mă acum la persoana domnului Dragotă, pot spune cu sinceritate, cunoscându-l atât personal, cât şi în calitate de coleg în cadrul CSM Câmpia Turzii, că este un om deosebit din foarte multe puncte de vedere".