Eleganţa şi feminitatea au fost încă din cele mai vechi tipuri atuurile doamnelor de societate. Un accesoriu nelipsit în conturarea personalităţii unei reprezentante a sexului frumos, era evantaiul. Cei care doresc să descopere tainele acestui accesoriu nelipsit din garderoba doamnelor secolul al XIX-lea, pot face acest lucru la Bastionul Croitorilor. Expoziţia este organizată de Muzeul Naţional de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca.

Aici, pot fi admirate evantaie ce aparţin stilurilor Empire, Biedermeier şi din perioada Art Nouveau. Expoziţia este deschisă timp de o lună, până în 15 octombrie. Evantaiele şi accesoriile care sunt expuse au fost fie cumpărate de Muzeul clujean, fie au fost donate de unele familii de vază ale Transilvaniei, precum cea a contelui Geza Kuun.

Evantaie împotriva ţânţarilor

Dacă astăzi, evantaiele sunt doar intrumente ce ne sunt utile în lupta cu căldura, nu foarte demult acestea spuneau foarte multe lucruri despre persoana care le deţinea. La origine, însă, aceste simboluri ale sensibilităţii, nu au fost altceva decât instrumente de apărare împotriva...tânţarilor. Folosite pentru prima dată în Egiptul antic, acestea au devenit repede simboluri regale, specifice unor anumite ceremonii religioase. În celebrul mormânt al lui Tutankamon au fost găsite evantaie din aur împodobite cu pene de struţ, un detaliu suficient pentru a ne da seama de importanţa pe are o aveau aceste obiecte.

Codul secret al seducţiei

Evantaiul a fost întâlnit în istoria multor popoare: greci, romani, chinezi, azteci. În secolul al VIII-lea, japonezii au inventat evantaiul pliat, numit "sensu". Sursa principală de inspiraţie au fost aripile unui liliac care îşi pliază şi îşi depliază aripile. Evantaiul este introdus în Europa de către călătorii portughezi, iar prima ţară care îl adoptă fără rezerve este Italia. Caterina de Medicis, apoi Henri III şi Henri IV vor introduce moda evantaiului la Curţile din Franţa, în vieţile doamnelor de societate. Evantaiul a făcut obiectul unui cod secret, prin care se putea comunica. Doar printr-o mişcare a evantaiului putea fi transmisă o propoziţie întreagă. În secolul XVIII-lea atât femeile, cât şi bărbaţii purtau evantaie. Un evantai deschis larg însemna : "Aşteaptă-mă!". Evantaiul deschis în mâna stângă îndemna interlocutorul la o discuţie, atingerea obrazului drept cu evantaiul reprezenta un răspuns afirmativ, în timp ce a obrazului stâng o negaţie. Tinerii îşi puneau că  "te iubesc" când ţineau evantaiului lângă inimă.