Îmi permit luxul ca la începutul acestui material să vă amintesc o piesă din „Vremuri", după cum îi spune și titlul. Cu siguranță vă aduceţí aminte de tramvaiul tras de cai, de bunicul șic, de Can Can-ul, care încă nu devenise ziar şi dansa cu picioarele-n tavan... Ați ghicit, este vorba despre piesa celor de la Pasărea Colibri. Nu vă speriați, nu voi cădea pradă nostalgiilor, deși, sincer, la doar câțiva ani ascultam cu plăcere această piesă la Pick-up și încercam să îmi imaginez cât de greu trebuie să le fie cailor ce s-au pricopsit cu o asemenea misiune. Recent, însă, m-a atras o altă parte a acestei melodii, o strofă care mi s-a „vârât" în minte: „Toate-au fost la timpul lor/ Ceva exagerat/ Anii au trecut în zbor/ Și lumea le-a uitat". Într-o zi normală nu cred că i-aș simți „prezența" mai mult ca oricărei piese din Winamp. Dar fiindcă acest lucru s-a întâmplat de 14 februarie, a devenit firească formularea întrebării „Oare vom scăpa vreodată de moda Valentine's?" Nu că m-ar deranja foarte tare- o pot şi ignora- dar, conform piesei, după ce un lucru devine exagerat, acesta trebuie să plătească pentru succesul avut, iar sentința este trecerea sa în uitare.

Valentine's Day a devenit o modă, o modă cultivată până spre cele mai înalte culmi ale exagerării. Dacă la începuturi „Sărbătoarea Dragostei" se baza pe un sentiment, acum sentimentul a devenit doar un pretext pentru a face bani, pentru a obține faimă sau alte beneficii. Pentru această zi se produc tone de ursuleţi de pluș, de inimioare, de perne inscripționate cu fotografiile îndrăgostiților, se organizează petreceri, baluri, căsătorii pentru o zi etc. De ce? Toate componetele acestei zile, toate "clișeele iubirii" sunt la modă. Cu alte cuvinte, avem prilejul, avem pretextul și materia primă pentru o Zi a îndrăgostiților americano-română perfectă.

Cea care începe să scârțâie însă, este chiar moda Valentine's Day. Acum este la modă să fii împotriva ei, să îți amintești înainte de a procura a N-a inimioară din aceeași colecție, că și noi, românii, avem o sărbătoare dedicată iubirii. Una mai umilă, că nu se pronunță-n englezește, nu pune toți comercianții pe jar și e „atestată" doar undeva în secolul al XIX-lea, deci nu de suficient timp ca să conteze cu adevărat. Ba mai mult, nici data sa nu e bătută în cuie, întrucât se poate celebra pe 24, 28 februarie sau pe 1, 3 sau 25 martie. Există și pentru acest aspect o explicație, dar nu vreau să intru în detalii. Ideea e, că o dată cu Dragobetele, indiferent de data la care le dăm importanţa cuvenită, ne amintim că e la modă să fim români. Că e la modă să vorbim româneşte, că e la modă să ne placă sărbătorile naţionale, că e la modă să fii mându că eşti român. Cu toate acestea, e la fel de ok să dăm un party în underground, să mergem la mall, să ne relaxăm în weekend şi să sărbătorim şi Valentine's Day, dacă tot avem un love story bun de pus pe tapet, iar la final se lasă cu un dance night in the club. Eu mă mir că un popor care a început să îşi uite propria limbă şi se închină în faţa oricărei influenţe din afara graniţelor sau în faţa celor veniţi din alte părţi, indiferent de scop, are curajul să spună că îşi apreciază autenticitatea, că se mândreşte cu ceva românesc.

Mergând mai departe, Valentine's Day tinde să devină a modă internaţională sau doar o mică parte din colecţia „he love's me, he love's me not"a celor aflaţi, într-un fel sau altul în funcţii cu putere de decizie, care fie o menţin sărbătoarea în trend, fie o aduc la tăcere. Nici soarta Dragobetelor nu e mai sigură, că şi pe plan românesc, designerii impun mereu noi trenduri, pentru că moda e în continuă mişcare. Îl putem lua drept exemplu pe bunicul din cântec care, oricât de „şic" ar fi fost la un moment dat cu monoclul său, a devenit un vers uitat, dintr-o melodie, uitată şi ea.

Dacă ar fi după mine, atât Valentine's Day, cât şi Dragobetele ar sfârşi pe şinele tramvaiului copilăriei mele tras de cai pentru a avea o călătorie sigură spre uitare. Sunt convinsă că nu v-aţi aşteptat să fiu atât de drastică. Dar, dincolo de toate modele şi ne-modele pe care aceste zile ni le impun, ne fac să credem că dragostea trebuie sărbătorită doar când ele tronează calendarul. Cred cu tărie că dragostea trebuie sărbătorită în fiecare zi, pentru că este singurul lucru care nu se va demoda niciodată.

La final, dacă tot am îndreptat la un moment dat discuţia spre muzică, vă dedic o piesă: este 100% românească, a ieşit din trend, dar vorbeşte despre iubirea sinceră, dăruită zi de zi. Iubiţi-vă „2000 de ani"! La mulţi ani tuturor celor care nu au nevoie de o zi anume, de o modă anume pentru a-şi celebra iubirea!