A asculta istoria trăită a celui de-al doilea război mondial din gura unui veteran de război, a-i vedea ochii înlăcrimați și barba tremurândă,
a-i vedea efortul de a trece peste episoade în care văzuse moartea cu propriii ochi, este un fapt care merită consemnat.

Merită să-l cunoașteți pe acest minunat om, Soporan Vasile, la venerabila vârstă de 100 de ani.

Așadar, Soporan Vasile s-a născut la data de 26 ianuarie 1916, în comuna Zau de Câmpie , județul Mureș, a avut opt copii si, dat fiind locul de muncă, la Combinatul ” Industria Sârmei ”, Câmpia Turzii, și-a schimbat domiciliul în Câmpia Turzii. La vârsta de 100 de ani , are probleme de sănătate , dar psihic are o luciditate și o memorie de invidiat. Si, în plus, are un suflet frumos, cu principii morale remarcabile.

Si, pentru că e printre ultimii veterani de război de la care puteți ”citi” istorie trăită, vă invit să-l ” ascultați”:
” Am primit ordin de concentrare în anul 1940. Acasă am lăsat jale mare. Am fost dus la Timișoara, la Sâmpetru Mare, unde supravegheam eventualul atac al ungurilor. In 1941 am fost dus pe câmpul de luptă, contra rușilor. Prima luptă la care am participat a fost la Chișinău , când, sub comanda nemților, trupele române înaintau, mutându-și mereu poziția,pe jos sau în camioane.

Am luptat ca agent semnalizator si , ceea ce aparatul ne transmitea prin alfabetul morse , transmiteam altor puncte de observare, fie prin aparat, fie cu ajutorul fanionului, litera A-mișcare linie si un gest-punct. Le comunicam: inamicul e la distanța x,cota y,vin pe jos, etc. După luptă înaintam sau ne retrăgeam și întotdeauna, acolo, rămâneau sanitarii și groparii...

La 24 octombrie 1941 am ocupat Odessa si în noiembrie am fost trimiși acasă,pentru refacere.

În 1942 am primit iarăși ordin de concentrare si, de data aceasta, am fost dus la Cotul Donului, unde am luptat ca pușcaș la mitralieră.

Eram în tranșee, tunurile bubuiau, avioanele bombardau si în jurul nostru moartea era o realitate , viața, o întâmplare. O bombă a căzut la vreo cinci metri, a făcut o gaură cât o fântână și zgomotul mi-a spart timpanul. Pământul mă acoperise, dar trăiam, văzusem moartea cu propriii ochi, dar ceilalți camarazi, aflați mai sus, în raza de acțiune a schijelor, au fost răniți sau omorâți.

Venise un frig mare, încă din noiembrie și pentru că mi-au înghețat picioarele (și acum mă dor !!!) am primit niște pâslari ceva mai călduroși. Trei ore luptam în tranșee, șase ore ne odihneam, mâncam. Nemții ne dădeau mâncare bună, două feluri, carne de oaie, de vită, conserve, ciorbe în căni curate și, uneori, prăjituri. Fumătorii primeau zece țigări, nefumătorii primeau bomboane, ciocolată, struguri…

Când au venit americanii și englezii, ne-am schimbat poziția și comanda. Se întorseseră armele !

S-au dat lupte grele. Morții erau ca snopii,români, nemți, cine mai știe…A fost carnagiu !

Mai târziu am aflat că și fratele meu, Alexandru, de 17 ani, se înrolase voluntar și murise la Tiroskaia, lângă Odessa.

Americanii ne-au dus la Rostov, într-un cămin cultural, unde ne-au făcut control medical și, pentru că aveam picioarele degerate si timpanul spart, am fost transferat, ca mobilizat de război, la Fabrica Industria Sârmei, unde, sub severitatea armei, se lucra pentru război.”

Pledoarie

Evident, și eu i-am ascultat istoria , m-a impresionat, compasiunea amestecându-se cu respectul, cu recunoștința și o propoziție m-a marcat: ”am văzut moartea cu propriii ochi”.

Trecut prin proba de foc a vieții, eroul nostru știe să se bucure de prezența celor dragi, știe să-și manifeste iubirea, este bun, cinstit, înțelept, și întotdeauna are un discurs prin care ne ” învață” omenia.

Și, Doamne, ce drag îmi este să-i aud blânda cuvântare, să fim buni, să ne iubim, să fim iertători și răbdători. Mă-nfioară ! Vorbele lui au rezonanța meditației și te obligă să-ți potrivești, cu respect, vibrația sufletului. Ecoul îți spune: ” Oprește-te, omule ! Bucură-te de fiecare răsărit de soare ! Zâmbește ! Bucură-te de puținul pe care-l ai, e mult !"

Vasile Soporan (stânga) - fotografie din timpul celui de-al Doilea Război Mondial