În 3 martie s-au împlinit 85 de ani de la reprimarea celei mai mari mișcări sociale ce a avut loc la Câmpia Turzii în timpul marii crize financiare din anii '20. Greva a început în data de 4 februarie 1929 având ca principal scop stoparea concedierilor masive programate la "Industria Sârmei" S.A. și "Industria de Lut" S.A. ca urmare a efectelor crizei financiare mondiale ce se resimțeau încă din 1925 și în economia Regatului României. ”Industia Sârmei” , condusă de Ing. Friederich Trappier(1921-1930), era o societate comercială extrem de tânără, 751 de angajați și 8 ani de existența, expusă derapajelor economice datorate instabilității financiare din acea perioadă. Fabrica de țigle și cărămidă, denumită mai apoi "Industria de Lut", avea în schimb o experienta pe piața de 21 de ani.

Pentru a avea o imagine mai amplă asupra acelei perioade trebuie menționat că guvernul era unul național-țărănist, condus de Iuliu Maniu, iar Partidul Comunist a avut un rol decisiv în manipularea clasei muncitorești ce resimțea scaderea nivelului de trai. Partidului Comunist și acțiunilor sale i se datorază derapajele din timpul grevelor ce au dus la ciocniri violente între greviști și forțele de ordine în mai multe zone ale țării. Cele mai grave incidente s-au produs la Lupeni, evenimentele de acolo fiind consemnate în istorie sub denumirea de Masacrul de la Lupeni. Actorii principali ai acestei perioade, cei în mâna cărora au stat deciziile luate pe parcursul evenimentelor sunt: Iuliu Maniu - Prim-Ministrul României, Alexandru Vaida Voievod - Ministrul de interne, Mihai Popovici - Ministrul de finanțe, Virgil Madgearu - Ministrul industriei și Ion Răducanu - Ministrul muncii.

Greva din Câmpia Turzii a fost prima dintr-un șir de astfel de evenimente sociale de amploare ce au avut loc pe parcursul anului 1929. Evenimentele de aici au influențat decisiv declanșarea celorlalte greve, la distanță de o lună de la încetarea grevei de la Câmpia Turzii guvernul Iuliu Maniu decide dizolvarea unora din sindicate cu scopul de a tergiversa apariția altor manifestări similare și în alte zone industriale. Ca urmare a acestei decizii, dar și a nemulțumirilor deja existente în rândul societății, sunt declanșate greve în toate regiunile țarii și în toate domeniile de activitate. Primele greve sunt declanșate de zeci de mii de persoane la Galați, Arad, Târgu Mureș, Iași și Mediaș pentru ca mai apoi să protesteze și muncitorii din domeniul forestier din Bucovina, Harghita și Mureș. De departe cele mai ample proteste au fost organizate de minerii din Petroșani, Lupeni și Petrila. În această zonă protestele s-au transformat în lupte de stradă soldate cu moartea și rănirea a câtorva zeci de participanți.

Ca urmare a amplelor manifestări organizate la nivel național, greviștii au reușit să determine guvernul să decidă creșterea cu 10 procente a veniturilor, stabilirea unui program de muncă de 8 ore pe zi și realizarea unui contract colectiv de muncă la nivelul fiecarei întreprinderi.